Cum îți dai seama că ai nevoie de psihoterapie?
Nu întotdeauna există un moment clar în care să spui: „Da, acum am nevoie de psihoterapie.”
De cele mai multe ori, lucrurile se adună încet. Poate începi să dormi mai prost, să te enervezi mai ușor, să te simți obosit fără să înțelegi de ce, poate te gândești prea mult la anumite lucruri sau simți că nu mai ai aceeași răbdare cu cei din jur. Uneori, din exterior, viața pare în regulă, mergi la serviciu, îți faci treaba, ai grijă de familie, vorbești cu oamenii, dar în interior simți că ceva s-a schimbat.
Și atunci apare întrebarea: „Oare chiar am nevoie să merg la psiholog?”
Mulți oameni își spun că poate le va trece, că problema nu este suficient de serioasă sau că ar trebui să se descurce singuri. Dar nu trebuie să ajungi într-un punct în care simți că nu mai poți pentru a cere ajutor. Uneori este suficient să observi că nu te mai simți bine cu tine sau cu felul în care arată viața ta în perioada aceasta.
Poate ai nevoie de psihoterapie dacă mintea ta nu se mai oprește.
Sunt perioade în care gândurile par să meargă fără pauză. Te gândești la ce ai spus într-o conversație, la ce ai fi putut spune altfel, la ce s-ar putea întâmpla mâine, la ce poate merge prost. Și chiar dacă îți spui că nu are rost să te gândești atât, mintea continuă. Uneori oamenii ajung în terapie tocmai din cauza acestei senzații: „Știu că exagerez cu gânditul, dar nu reușesc să mă opresc.” Psihoterapia nu înseamnă să ți se spună pur și simplu să gândești pozitiv, înseamna să începi să înțelegi de unde vin aceste gânduri și ce încearcă ele, de fapt, să îți spună.
Te simți obosit, dar odihna nu pare să ajute?
Există o oboseală care nu se rezolvă cu somn. Te trezești dimineața și parcă deja ai consumat jumătate din energia zilei, lucrurile mici încep să pară grele, un telefon, un mesaj, o întâlnire, o sarcină simplă. Poate începi să amâni mai mult sau să te retragi, nu pentru că nu îți pasă, ci pentru că simți că nu mai ai de unde să dai. Uneori, acesta este unul dintre felurile în care corpul și mintea ne arată că am dus prea multe prea mult timp.
Nu te mai bucură lucrurile care înainte îți plăceau?
Poate ieși cu prietenii, dar parcă nu mai ești cu adevărat acolo, poate faci lucrurile care înainte te relaxau, dar nu mai simți mare lucru, poate ai momente bune, dar ele trec repede și te întorci la aceeași stare de apăsare. Nu înseamnă automat că este vorba despre depresie. Dar dacă această lipsă de bucurie persistă, merită să îi dai atenție. Uneori ne obișnuim atât de mult cu o stare, încât ajungem să credem că „așa suntem noi”, și nu întotdeauna este așa.
Relațiile tale par să repete aceeași poveste?
Se schimbă oamenii, dar uneori problema pare să rămână? Poate te atașezi de persoane care nu sunt disponibile emoțional, poate îți este greu să spui ce ai nevoie, poate faci foarte multe compromisuri doar ca să nu pierzi relația sau, atunci când cineva se apropie prea mult, simți nevoia să te retragi.
În terapie putem privi aceste lucruri fără să căutăm vinovați. De multe ori, modul în care ne comportăm în relații are o poveste în spate, unele reacții au fost cândva utile, ne-au protejat, doar că, în prezent, este posibil să ne încurce.
Reacționezi mai puternic decât ți-ai dori?
Poate te enervează foarte tare lucruri aparent mici, poate o observație te urmărește zile întregi, poate un mesaj fără răspuns te face să te gândești imediat că ai făcut ceva greșit sau simți teamă, rușine ori furie și nici tu nu înțelegi întotdeauna de unde vin. Uneori reacția noastră nu este doar despre momentul prezent. Ceva din situația de acum poate atinge o experiență mai veche, iar când începi să înțelegi ce se activează în tine, multe lucruri încep să capete sens.
Îți este greu să pui limite?
Poate spui „da” deși ai vrea să spui „nu”, poate te simți vinovat când alegi ceva pentru tine, poate te gândești mai întâi la ce vor ceilalți și abia apoi la ce ai nevoie tu. La început pare că păstrezi liniștea, în timp, însă, se poate aduna frustrare, oboseală și uneori multă furie.
În psihoterapie, a pune limite nu înseamnă să devii rece sau egoist, înseamnă să înveți că și ceea ce simți tu contează. Ai trecut printr-o schimbare importantă? Uneori știm exact de unde vine starea noastră, o despărțire, un divorț, pierderea cuiva drag, un conflict, schimbarea locului de muncă, mutarea, apariția unui copil, o problemă de sănătate sau o perioadă grea în familie. Dar și schimbările bune pot fi greu de dus. Poți primi exact lucrul pe care ți l-ai dorit și, în același timp, să te simți speriat sau copleșit de el. Nu toate emoțiile trebuie să fie „logice” ca să fie reale.
Spui că ești bine, dar știi că nu e chiar așa?
Poate ai ajuns să răspunzi automat: „Sunt bine.” Și poate chiar pari bine, îți faci treaba, zâmbești, te ocupi de ceilalți, continui să funcționezi, dar când rămâi singur cu tine simți că nu ești chiar bine. Oamenii pot funcționa foarte bine și, în același timp, pot trece printr-o perioadă dificilă. Faptul că încă reușești să faci lucrurile de zi cu zi nu înseamnă că trebuie să ignori ceea ce simți.
Nu te mai recunoști? Uneori oamenii spun: „Nu eram așa înainte.”
Poate ai devenit mai anxios, mai retras, mai iritabil, mai nesigur, poate simți că te-ai pierdut puțin pe drum. Nu mai știi foarte bine ce îți place, ce îți dorești sau încotro mergi. În astfel de momente, psihoterapia nu trebuie să înceapă cu răspunsuri, poate începe pur și simplu cu întrebări și cu timpul necesar pentru a le înțelege.
Poți merge la psiholog chiar dacă nu știi exact ce problemă ai?
Cred că este important să spun și asta. Nu trebuie să vii la prima ședință cu o explicație perfectă, nu trebuie să știi dacă este anxietate, stres, oboseală, tristețe sau altceva.
Poți veni și spune:
„Nu știu exact ce se întâmplă cu mine, dar nu mă mai simt bine.”
De acolo putem începe.
Uneori faptul că ai un spațiu în care poți vorbi fără să fii grăbit, corectat sau judecat este deja important.
Cum este prima ședință de psihoterapie?
Pentru multe persoane, prima ședință vine cu emoții, și este firesc. Poate nu știi ce să spui, poate te întrebi dacă vei fi judecat, poate ai lucruri despre care încă nu ești pregătit să vorbești. Prima întâlnire nu este un interogatoriu și nici un examen, este, înainte de toate, o întâlnire de cunoaștere. Putem vorbi despre ce te-a făcut să cauți ajutor acum, despre cum te simți în perioada aceasta și despre ce ai vrea să fie diferit. Nu este nevoie să spui totul din prima, ritmul contează și sentimentul de siguranță contează.
Cât timp durează psihoterapia?
Nu există o durată potrivită pentru toată lumea. Uneori există o problemă clară și lucrăm asupra ei pentru o perioadă, alteori, pe măsură ce procesul avansează, apar lucruri mai vechi pe care persoana simte că vrea să le înțeleagă. Nu cred că terapia trebuie privită ca o cursă în care trebuie să „te repari” cât mai repede.
Fiecare persoană vine cu propria poveste și cu propriul ritm.
O întrebare simplă care te poate ajuta
Dacă nu știi dacă este sau nu momentul să mergi la psiholog, încearcă să te întrebi:
„Dacă peste șase luni mă voi simți exact ca acum, mi-ar fi bine?”
Dacă răspunsul este nu, poate merită să nu mai aștepți, nu pentru că este neapărat ceva grav, ci pentru că ceea ce simți contează și înainte să devină greu de dus.
Psihoterapie în Codlea, Brașov și online
Dacă simți că treci printr-o perioadă dificilă, că te confrunți cu anxietate, stres, probleme în relații sau pur și simplu simți nevoia să vorbești cu cineva, poți lua în calcul psihoterapia.
Nu trebuie să vii cu toate răspunsurile, nu trebuie să știi exact ce trebuie schimbat.
Uneori primul pas este doar să poți spune:
„Aș vrea să înțeleg mai bine ce se întâmplă cu mine.”
Și de acolo putem începe.
Mariana Cincu
Psiholog clinician și psihoterapeut
Cabinet Individual de Psihologie – Codlea, Brașov
Ședințe la cabinet și online
tel: 0730227237